Afectiuni respiratorii (raceala, otita)
Există în general tendinţa de a crede că răceala se află în strânsă legătură doar cu nasul, iar otita numai cu urechile. Este corect în ceea ce priveşte simptomele, nu însă şi pentru prevenire. Problemele pornesc de la nas şi se propagă tot de la nivelul acestuia. Curăţând, suflând sau determinându-l să-şi sufle nasul, reduceţi considerabil riscul de otită pentru bebeluş. Un nas curat va împiedica acumularea de secreţii, care pot pătrunde în căile respiratorii superioare, provocând astfel o otită dureroasă. Dacă cel mic are o predispoziţie spre otitele medii, eliberarea nasului prin suflare nu este destul de eficace.
Există numeroase afecţiuni corelate cu răcelile :
Sinuzita : inflamarea sinusilor nu se produce decât la copiii ce au depăşit vârsta de 4 ani. Se manifestă prin nas înfundat, inflamaţia colţului ochiului, febră persistentă.
Otita : infecţie a urechii provocând febră şi tulburări digestive.
Bronşita debutează cu o rinită sau rinofaringită şi este însoţită de tuse productivă, febră, nas înfundat, conjunctivită, blocaj al căilor respiratorii şi digestive, care poate declanşa voma.
Laringita, cu tuse seacă, cârâitoare, respiraţie dureroasă şi zgomotoasă, voce groasă.
Rinofaringita : scurgeri nazale limpezi şi abundente, care se reduc după un timp, tuse uşoară, febră moderată.
Angina : inflamare acută a amigdalelor şi a valului palatin, greutatea de a înghiţi, deci pierdere a apetitului, febră, dureri de cap, uneori vomă şi dureri în urechi.
Cel mic strănută adesea fără a fi răcit, fiind o modalitate pentru el de a-şi curăţa căile nazale.
Curăţarea nasului este foarte importantă, mai ales în cazul copiilor care nu ştiu să respire pe gură. Este de ajuns o îngrijire zilnică sau o curăţare mai atentă, dacă bebeluşul este răcit. Soluţia este simplă şi constă în administrarea de picături (ser fiziologic, apă de mare sau apă termală), lungindu-l pe cel mic, cu capul uşor ridicat. Serul va uşura aspirarea secreţiilor cu un aspirator nazal. Există diverse modele, clasica pară sau aspiratorul care păstrează secreţiile într-un recipient. Este indicată a doua variantă, pentru că veţi simţi mai uşor gradul de desfundare al nasului pe parcursul aspirării. Nu neglijaţi niciodată spălarea atentă a aparatului, după fiecare utilizare, eventual fierberea unor componente. Mare atenţie şi la curăţenia mâinilor dumneavoastră! Puneţi o cremă hrănitoare specială pentru bebeluşi pe nările lui în caz de iritaţie. Operaţia trebuie făcută până la 2 ani, căci bebeluşul nu ştie înaintea acestei vârste să-şi controleze respiraţia şi să-şi şteargă singur nasul.
Există mai multe metode pentru a-l învăţa pe ce mic să-şi sufle nasul. Puteţi să-l faceţi să devină conştient că aerul iese prin nasul său, aşezându-l în faţa unei oglinzi şi cerându-i să expire aerul pe nas, ceea ce va înceţoşa oglinda şi îl va amuza. După ce l-aţi antrenat astfel, îl veţi învăţa uşor să-şi golească nasul la prima răceală. Este de preferat o batistă de hartie moale în locul batistei din ţesătură, care păstrează virusul şi îl face să se înmulţească.
Dacă nasul celui mic este curăţat cu regularitate, singurele otite care îl pândesc sunt otitele medii acute. Infectarea urechii se produce prin trompa lui Eustachio, care asigură comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe. S-a demonstrat că sugarul are o predispoziţie către acest tip de otită, boala fiind influenţată şi de particularităţile anatomice; trompa lui Eustachio are anumite particularităţi : este mai scurtă şi mai orizontală, mai largă, ceea ce permite microbilor să ajungă cu uşurinţă din nazofaringe în urechea medie. La copilul mic, boala poate fi greu de identificat fără un examen O.R.L., întrucât acesta nu-şi poate exprima durerea decât prin plâns. Uneori însă el sugerează că-l deranjeazã urechile, trăgându-se de acestea şi frecându-şi capul de pernã. De asemenea, simptomele se pot accentua în timpul suptului, amplificând disconfortul pe care îl resimte sugarul.
Se întâmplă rar să se ajungă la o intervenţie chirurgicală, în cazul în care otita poate provoca uşoare diminuări ale auzului, septicemii, meningite. Granulele homeopate (Oscillococcinum) şi picăturile sunt de preferat antibioticelor. Secreţiile purulente la nivelul urechii pot semnifica perforarea, caz în care nu se vor mai pune nici un fel de picături în conductul auditiv extern! De mare ajutor pot fi şi imunostimulatorii. Pentru orice tratament, trebuie cerut sfatul pediatrului sau al medicului care îl tratează. Acesta urmează să fie pus la curent cu istoricul problemelor pe care bebeluşul le-a avut în trecut. De mare ajutor pentru calmarea durerii poate fi şi căldura locală, un prosop încalzit sau comprese. Copilul va fi hidratat corespunzător, nu se va fuma în preajma lui şi i se va asigura o atmosferă umedă (un vas cu apă, aşezat pe calorifer sau aparate de ozonificare).
Pentru otitele recalcitrante este indicată profilaxia cu antibiotice (un antibiotic este prescris în doze mici de-a lungul a mai multe săptămâni, diminuând astfel aderenţa bacteriilor la nivelul faringelui).
Oana Safta
