Analize în sarcină
Pentru început, medicul care urmăreşte sarcina trebuie pus la curent cu vârsta şi antecedentele dumneavoastră privind problemele de sănătate personale sau ale rudelor apropiate. Trebuie să semnalaţi cazurile de diabet, maladii cardiace sau tuberculoză ale părinţilor şi dacă în familia dumneavoastră sau cea a soţului există maladii ereditare de origine genetică. Această evaluare iniţială este importantă căci, în funcţie de posibilele antecedente, ginecologul va stabili dacă sarcina dumneavoastră prezintă riscuri şi dacă va trebui să fiţi supravegheată în mod special.
Analizele din primul trimestru de sarcină sunt esenţiale şi încep printr-un examen general complet (greutate, măsurarea bazinului, luarea tensiunii arteriale), examen ginecologic (sânii, colul, prelevarea secreţiilor vaginale pentru analiza în laborator), urmate de analizele de sânge (cele uzuale, la care se adaugă Rh-ul, anticorpii rubeolei, toxoplasmei, citomegalovirusului, testul HIV şi cel pentru depistarea sifilisului) şi cele urinare (pentru detectarea urmelor de zahăr sau albumină). Sunt indicate şi testele pentru stabilirea eventualelor carenţe de minerale sau vitamine. Foarte important este ca testul Papanicolau să fie făcut cu cel mult un an înainte şi repetat.
În mod normal, de-a lungul sarcinii se efectuează trei ecografii, cu excepţia cazurilor unde identificarea problemelor sau a complicaţiilor cer mai multe (medicul monitorizând în mod constant sarcina în cazul în care identifică riscuri precum fibromul uterin, dacă viitoarea mama sufera de probleme de sănătate precum diabetul sau hipertensiunea, dacă a mai avut sarcini cu probleme etc). Examenul este prescris de ginecologul dumneavoastră, care îl va şi efectua sau vă va trimite către un specialist ecografist. Ecografia reprezintă o metodă modernă de investigaţie, neinvazivă, care permite vizualizarea organelor interne cu ajutorul ultrasunetelor, care traverseaza ţesuturile. Maxima acurateţe este oferită de ecografia 4D, care oferă vizibilitate nu doar în ceea ce priveşte morfologia fătului, ci şi funcţionalitatea organelor, de multe ori examenul fiind captivant datorită mişcărilor pe care cel mic le execută.
Prima ecografie
Prima ecografie se face în cursul celei de-a doua luni. Scopul ei este de a determina debutul sarcinii şi, prin urmare, data teoretică a naşterii. Ea poate confirma de asemenea poziţionarea corectă a embrionului şi, cine ştie, poate releva prezenţa unei sarcini multiple. Ecografia se face pe cale vaginală, caz în care vezica trebuie să fie golită înainte, sau pe burtă, caz în care vi se va cere să beţi multe lichide înainte, astfel încât interiorul să fie cât mai vizibil. Ecografia transvaginală are la rândul ei anumite avantaje, cum ar fi acela al posibilităţii vizualizării anexelor, precum trompele uterine sau ovarele, fiind de mare ajutor pentru detectarea sarcinilor extrauterine.
Este probabil unul dintre cele mai puternice şocuri emoţionale, un moment intens, acela în care vedeţi pentru prima dată viitorul prunc apărând pe un ecran şi auziţi bătăile inimii. Medicul vă va explica ce urmează să descoperiţi, căci punctuleţul nu prezintă încă trăsături, organele sunt în formare. Pentru tată, acest prim contact permite stabilirea unor legături precoce, care pot anula distanţa dintre cei doi.
Ecografia nu este periculoasă, având caracter medical şi vă indică vârsta exactă a bebeluşului. Ea permite o evaluare iniţială a stării de sănătate a viitorului bebeluş şi poate detecta prezenţa unei anomalii, defecte cromozomiale sau semne ale temutului sindrom Down. Verifică mecanismul nutriţional prin analiza capului, burţii şi a oaselor, realizând măsurători care analizează buna dezvoltare a scheletului. Prima ecografie urmăreşte şi poziţionarea corectă a placentei.
A doua ecografie se face pe parcursul celei de cincea luni. Este posibil să vă deruteze, căci nu veţi putea zări copilul în întregime, fiind deja prea mare.
Această a doua ecografie este cea mai importantă şi cea mai tehnică. Luându-şi măsurile necesare, ecografistul va putea să aprecieze creşterea bebeluşului. În acelaşi timp va verifica dacă organele vitale funcţionează bine, precum şi eventualele malformaţii, care în mod normal sunt vizibile pe ecran (malformaţii congenitale, ca defectul de tub neural). Va observa reacţiile şi mişcările celui mic. Va privi de asemenea poziţia placentei şi cantitatea de lichid amiotic în care se scaldă bebeluşul dumneavoastră. În fine, va identifica sexul copilului, cu atenţionarea că erorile sunt posibile.
Cea de-a treia ecografie se face în luna a opta. Medicul va verifica pentru ultima dată elementele ce ţin de morfologie. Va verifica toate elementele care privesc buna desfăşurare a naşterii. Astfel, el va urmări aşezarea celui mic, dacă acesta este poziţionat cu capul sau cu şezutul în jos sau, în cazul turbulenţilor, în poziţie transversală (cu capul într-o parte şi funduleţul în cealaltă parte a burţii mamei). Poziţia placentei va fi din nou urmărită şi seva face o estimare a greutăţii copilului la naştere. Nu uitaţi că cel mic încă se poate mişca, deci, în cazul în care este aşezat greşit pot apărea schimbări. De aceea se poate efectua o ecografie şi în momentul naşterii, pentru a evalua poziţia fătului şi a cordonului ombilical, pentru a evita complicaţiile ce survin în ultimul moment putând fi recomandată cezariana.
Oana Safta
