Analize în sarcină (II)
Doctorul va prescris o mulţime de analize. De ce? Ce semnificaţie au procentele? Analize de sânge, analize biochimice, bacteriologice…
HEMATOLOGIA
Analizele hematologice sunt prelucrate din sânge şi permit diagnosticarea sau urmărirea anumitor maladii. Sângele este compus dintr-un lichid, plasma, în care plutesc celulele (globule albe, roşii, plachete) şi un mare număr de substanţe (proteine, hormoni, vitamine). Astfel, hematologia se ocupă cu analizarea celulelor sângelui, dar şi de elementele răspândite în sânge, precum factorii de coagulare şi anticorpii.
SEROLOGIA
Se ocupă de studierea serului, a sângelui fără celulele sale sau alţi constituenţi. De cele mai multe ori, el are aspectul unui lichid transparent şi gălbui. Practica serologiei consistă în evaluarea imunităţii faţă de o maladie prin măsurarea cantităţii de anticorpi specifici ai acesteia.
BIOCHIMIA
Reprezintă studiul reacţiilor chimice ale organismelor vii. Analizele biochimice constau în măsurarea cantităţii componentelor lichidelor biologice (sânge, urină). Majoritatea bolilor au repercusiuni asupra compoziţiei lor şi analizele lor pot ajuta la stabilirea unui diagnostic şi la monitorizarea multor maladii
Datele consultaţiilor vor fi fixate cu medicul la încheierea fiecărei vizite. Toate prevăd o suită de întrebări şi o examinare. Veţi auzi în mod sistematic şase întrebări : aveţi febră? simţiţi mişcările copilului? se întâmplă să pierdeţi sânge? aveţi alte scurgeri? aveţi deranjamente urinare? aveţi contracţii? La fiecare examen medical vor fi verificate : greutatea şi tensiunea arterială, circumferinţa uterului, aspectul colului (în mod normal lung, posterior şi închis) prin palpare pe cale vaginală, ritmul cardiac al fătului cu ajutorul unui parat ultrasonic aşezat pe burtă
Prima consultaţie trebuie obligatoriu efectuată în cursul primului trimestru (în primele 3 luni ale sarcinii). Este cea mai lungă şi cea mai importantă. Medicul vă va pune multe întrebări care să-i permită să evalueze eventualele riscuri şi să adapteze supravegherea. În continuare, veţi reveni la medic o dată pe lună. Toate aceste aspecte vor fi notate în dosarul dvs. personal.
Consultaţiile obligatorii vor fi următoarele : - luna a 4-a – posibilitatea de a depista în sânge trisomia 21 (afecţiune cromozomială legată de sindromul Down)
– luna a 5-a : ecografia morfologică
– luna a 6-a : analiza serică pentru hepatita B, glicemie, hemoleucograma
– luna a 8-a : a treia ecografie
– consultaţia din luna a 9-a ar trebui să se desfăşoare în locul unde urmează să naşteţi. În maternitatea respectivă veţi face şi consultul în vederea anesteziei.
În plus, veţi duce lunar la laborator o probă de urină, examen care poate detecta glucoza (ce poate fi un semn de tulburare metabolică, precum diabetul gestaţional) sau diverse proteine (ce pot avea legătură cu hipertensiunea, anomalii renale, infecţii urinare). Mamele care nu au imunitate împotriva toxoplasmei ar fi bine să facă analiza seriologică lunar până la capătul sarcinii.
Analiza urinei
Zahărul – în urina femeii însărcinate se găseşte un tip particular de zahăr, lactoza, a cărei prezenţă nu este importantă. Dacă există o reacţie de interferenţă cu glucoza, se vor face analize aprofundate asupra procentelor din sânge. 2 – 3% dintre femeile însărcinate pot avea valori ce se apropie de diabet începând cu lunile a 5-a sau a 6-a. În majoritatea cazurilor asta indică o uşoară anomalie a filtrării la nivelul rinichilor, în strânsă legătură cu sarcina. Totul ar trebui să revină la normal în zilele care urmează naşterii.
Albumina – nu trebuie să existe urme în urină, dacă testul este pozitiv, medicul va căuta o posibilă infecţie urinară sau renală.
Sifilisul – un test este obligatoriu în primele 3 luni de sarcină, căci această boală gravă poate fi transmisă copilului de la 5 luni. Dacă rezultatul este pozitiv, viitoarea mamă va face tratament injectabil cu penicilină şi cel mic se va naşte sănătos. Dacă mama nu primeşte îngrijiri înainte de luna a 5-a, ea nu va avea decât 35% şanse de a aduce pe lume un copil normal.
Toxoplasma - este o boală legată de obiceiurile alimentare. Parazitul s-ar afla în carnea de oaie insuficient preparată. Un procent mare de viitoare mame au fost deja atinse de maladie fără să ştie, fiind prin urmare imunizate. Fără a pune probleme mamei, boala se manifestă prin febră uşoară, ganglioni inflamaţi, puţină oboseală, dureri musculare sau articulare. Analiza va detecta prezenţa anticorpilor; dacă ei nu există, înseamnă că mama nu este imună. Există un procent redus de mame care sunt contaminate pe parcursul sarcinii, iar şansele ca viitorul bebeluş să fie atins sunt de 40%.
Prevenirea se face prin repetarea analizei serice o dată la 4 – 5 săptămâni, evitarea consumului de carne crudă sau în sânge, consumul de fructe şi legume fierte sau foarte bine spălate, îndepărtarea animalelor domestice, mai ales pisica, care este purtătoare de toxoplasmă. In caz de contaminare, se va urma tratament pe bază de antibiotice.
Rubeola – este o boală care se manifestă prin mici pete roşii pe figură şi la pliurile corpului în mişcare. Efectele contractării rubeolei de către mamă în primele 3 luni de sarcină sunt foarte grave pentru bebeluş. Prevenirea se face prin vaccinare înainte de sarcină, urmată de contracepţie pe parcursul a 3 luni.
Citomegalovirusul – aparţine familiei virusurilor herpetice, care provoacă infecţii latente şi persistente. Persoana atinsă de CMV poate prezenta febră, dureri de cap, oboseală, simptomatologie puţin îngrijorătoare, care face ca infecţia să treacă adesea neobservată. Nu este gravă pentru persoanele cu o sănătate robustă, dar poate provoca catastrofe în cazul femeilor însărcinate. Dacă mama este atinsă de virus în primele 3 luni de sarcină, fetusul este expus unor grave riscuri: retard mental, surditate severă… Virusul se transmite prin fluidele corporale (secreţii nazale, lacrimi, spermă, urină, sânge). Infecţia cu CMV poate fi detectată printr-un test ce măsoară procentul anticorpilor din sângele matern. Dar acest test nu poate detecta data infecţiei, ceea ce face ca în cazul unui test pozitiv să fie greu de stabilit dacă este o infecţie veche (fără risc) sau una recentă, periculoasă pentru fetus dacă femeia este însărcinată. Dacă se detectează o astfel de infecţie în sarcină, se realizează şi o amniocenteză. Dacă este normală, se impun o supraveghere atentă şi ecografii. Dacă se detectează semne suspecte, poate fi propusă o întrerupere medicală a sarcinii.
Oana Safta
