Baia zilnica a bebelusului
Părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte necesitatea unei băi generale zilnice la copilul mic. Unii pediatrii propun ca aceasta să se facă de 2 – 3 ori pe săptămână, evitându-se astfel uscarea pielii. Majoritatea însă văd în spălarea zilnică, pe lângă igiena necesară (înlăturarea murdăriei şi prevenirea infecţiilor), un mod de relaxare pentru organismul celui mic şi chiar un mijloc educativ, formarea deprinderii pentru curăţenie şi civilizaţie de la cea mai fragedă vârstă. Majoritatea medicilor recomandă să evitaţi băile în cadă până când cicatricea ombilicală s-a vindecat. În situaţiile în care baia nu poate fi făcută zilnic, este necesară măcar o baie „parţială” (organe genitale, mâini, picioare, gât, faţă).
Camera în care se efectuează îmbăiatul trebuie să bine încălzită (la nou – născut în jur de 24°C, la sugarul mai mare şi la copil poate fi la 22°C). Sunt necesare un termometru de cameră şi atenţie pentru a nu lăsa curenţii de aer să pătrundă în încăpere. Temperatura apei se controlează cu un termometru de baie sau prin introducerea cotului în apă (nu a mâinii, care este obişnuită cu temperaturi mai joase). Temperatura indicată este temperatura corpului, în jurul a 37°C, în cazul în care aceasta e depăşită sau mai scăzută, copilul poate reacţiona neplăcut, căci epiderma lui sensibilă percepe intens temperaturile neprielnice.
Baia poate fi făcută într-o cădiţă sau într-un lighean dacă baia în cadă solicită prea mult spatele şi picioarele părinţilor. Unele cădiţe au suporturi pe care vă puteţi sprijini copilul. Pentru propriul dumneavoastră confort, puteţi pune cădiţa pe o masă sau pe ceva înalt.
Cada trebuie umplută numai până la jumătate; este mai uşor pentru mamă şi mai confortabil pentru cel mic, care se poate speria dacă nivelul apei îi ajunge până la gât. Produsele cosmetice şi hainele copilului trebuie să fie la îndemână, ordonat, pentru a fi folosite rapid. Intervalul de timp cât copilul este ud trebuie redus la minim, căci cei mici nu au încă reglat termometrul corporal şi nu se pot adapta rapid la frig.
Orarul băii trebuie fixat în funcţie de activităţile zilnice. În timpul verii, în zilele călduroase, baia se poate face la prânz, având şi rol răcoritor. Este bine ca îmbăiatul să se facă la aceeaşi oră, intervalul cel mai potrivit fiind considerat cel dintre orele 18:30 – 20, înainte de ultima masă. Stabilirea momentului îmbăierii sugarului trebuie să ţină seama de câteva aspecte : să nu fie imediat după masă, pentru că poate vărsa, iar cel mic să nu fie prea flămând, deoarece devine agitat în timpul manevrărilor cerute de baie.
La început se spală faţa, fără a se folosi săpun sau burete. Pentru ochi se foloseşte un tampon de vată sau o compresă sterilă, înmuiată în apă călduţă. Mişcarea de spălare a ochiului este dinspre exterior spre nas, faţa sugarului fiind întoarsă spre ochiul ce se spală. Dacă există secreţii oculare, se recomandă curăţarea în prealabil cu apă fiartă şi răcită sau cu ser fiziologic (muşeţelul este contraindicat, poate conţine impurităţi), pentru a evita contaminarea pielii din jur. Nasul nu necesită o curăţire specială, căci cel mic elimină praful prin strănut. În caz de secreţii sau de cruste se recomandă picăturile de ser fizologic, care înmoaie şi curăţă mucozităţile, ce pot fi aspirate uşor cu o pară de cauciuc. Urechile se curăţă în partea externă, cu o cârpă umedă, stoarsă şi răsucită. Beţişoarele de vată sau chibriturile învelite în vată sunt periculoase, deoarece copilul poate fi rănit la o mişcare bruscă. Spatele urechii este un loc foarte fragil, unde umezeala şi sudoarea produc crăpături. Ştergerea cu prosopul va fi minuţioasă, căci umezeala duce la iritaţii, roşeaţă şi chiar la infecţii secundare. Cutele trebuie să fie bine uscate (se poate folosi chiar şi un uscător de păr), iar zona poate fi unsă cu vaselină sau cu o pomadă de cortizon şi stamicină (Nidoflor). Capul trebuie să fie spălat mai rar, cu excepţia cazului în care pielea foarte grasă duce la formarea crustelor. Dacă are cruste, capul poate fi înmuiat prin ungere cu ulei de migdale dulci sau cu vaselină şi săpunit bine a doua zi.
Copilul este introdus în apă cu ceafa şi capul sprijinite de antebraţul mamei. Mâna stîngă a acesteia cuprinde subsoara stângă a copilului şi umărul corespunzător, iar mâna dreaptă înconjoară gambele sau gleznele. Cel mic este introdus în apă, sprijinit fiind în funduleţ, în timp ce capul şi trunchiul sunt susţinute în continuare de antebraţul stâng. Mâna dreaptă, eliberată, va efectua spălatul propriu-zis. Cu mişcări fine, circulare, se întinde un strat subţire de săpun sau loţiune pe tot corpul, exceptaând organele genitale, care necesită o atenţie sporită. După ce se clătesc regiunile săpunite, copilul e întors pe burtă, ţinut de subsoară sau de braţ, pieptul şi bărbia lui sprijinindu-se de cotul mamei. Manevra trebuie făcută cu atenţie, pentru ca faţa celui mic să nu se scufunde în apă. În timp ce apucaţi cu mâna dreaptă subsoara stângă a sugarului, mâna stângă vă rămâne liberă pentru a săpuni şi limpezi corpul copilului. Spatele se poate spăla ţinând copilul pe o parte.
Copilul va fi şters prin tamponare, insistând la nivelul cutelor (în jurul organelor genitale, subsori, cutele gâtului, zona de sub genunchi, spaţiile dintre degete).
Durata băii nu trebuie să se întindă în cazul sugarului, 5 minute sunt suficiente. După vârsta de 6 luni, copilul poate fi ţinut în apă circa 10 minute, timp în care se poate distra cu diverse jucării. După baie, puteţi face câteva mişcări de flexie – extensie ale picioarelor sugarului, care îi vor întări musculatura abdominală. Într-un articol viitor vom prezenta câteva exerciţii în acest sens.
Bibliografie :
Bacus, Anne, Bebeluşul de la o zi la un an, Teora, Bucureşti, 1999;
Dr. Căpraru Emil, Dr. Căpraru Herta, Mama şi copilul, Editura Medicală, Bucureşti,
2000;
Pernoud, Laurence, Cum îmi cresc copilul, Bucureşti, Accolade, 1996;
Dr. Benjamin Spock, Îngrijirea sugarului şi a copilului, ALL, Bucureşti, 2005
