Exercitii de gimnastica pentru cel mic
Toţi copiii mici au nevoie de încrederea pe care le-o oferă contactul cu părintele. Masajele sunt varianta perfectă pentru confortul şi liniştirea celui mic, ajutând în acelaşi timp la trecerea din spaţiul limitat al uterului la mediul exterior şi la descoperirea propriului corp de către sugar.
Jocurile motorii sunt esenţiale pentru motricitatea bebeluşului. Orice exerciţiu trebuie făcut la distanţă de masă. Mişcarea se face într-o cameră încălzită la temperatură normală (22 de grade) şi, la început, durează câteva minute, durată ce poate creşte ulterior până la un sfert de oră. Ar fi indicat ca cel mic să nu poarte haine, pentru confortul său. Înlăturaţi orice tensiune şi efectuaţi gimnastica bebeluşului fără crispare, ca pe o joacă.
Până la 3 luni, educaţia motricităţii înseamnă decontractare, relaxare a muşchilor. Este o perioadă în care putem observa personalitatea bebeluşului: unii sunt vioi, alţii reacţionează încet. Dar toţi au nevoie de mângâiere, cuvinte blânde, stimulări şi mişcări. La această vârstă fragedă, pruncul este rigid, braţe şi mâini încordate, pumni încleştaţi. După mişcări de decontractare, membrele şi corpul se relaxează. Totodată, gimnastica protejează sistemul cardio-vascular, dar şi sistemul nervos, prin dezvoltarea coordonării, creşte apetitul şi îmbunătăţeşte odihna.
Mişcările de gimnastică din această etapă sunt reflexe musculare răspunzând unui stimul. Relaxarea şi deschiderea mâinii prin decontracţia umărului: se începe destinderea la nivelul umărului, se coboară progresiv până la nivelul mâinii cu ajutorul unor uşoare presări şi lovituri blânde. Atenţie la modul de manevrare a braţului, care se face la nivelul oaselor lungi, fără a presa sau traumatiza încheieturile! Tot din poziţia culcat pe spate, părintele prinde braţele copilului şi le conduce către umărul opus, fără a brusca. În cursul acestor mişcări, cel mic intră în contact cu propriul corp cu ajutorul părintelui: ghidaţi-l pentru a-şi mângâia umerii, toracele, chipul. Extensia braţelor : din poziţia culcat pe spate, ţinându-l pe copil de antebraţ, întindeţi-i braţele înainte şi coborâţile lateral în cruce. Braţele trebuie să fie întinse complet, la nivelul umerilor, mişcarea trebuie să fie suplă, nu mecanică. Decontractarea picioarelor înseamnă şi o întindere a muşchilor. Din poziţia culcat, se prind picioarele de sub articulaţia genunchiului şi se leagănă uşor. Alternativ, se duc pe rând genunchii la piept. Mişcarea se face prin flexiune, când gamba este relaxată.
Până la vârsta de 6 luni, micuţul învaţă să-şi ridice capul, să-şi mişte picioarele şi mâinile. Puteţi în aceste luni să faceţi figura avionului, întinzându-l pe burtă. În faţa lui, îl ţineţi pur şi simplu de mâini. Aşezaţi-vă cu piciorele îndoite, astfel încât să-l puteţi ţine pe cel mic pe coapse. Cu blândeţe, îi îndoiţi şi îi masaţi picioarele. Pentru a încuraja ridicatul în şezut: copilul, culcat pe spate, apucă cu mâinile degetul mare al mâinilor părintelui. Cu restul mâinii îi prindeţi partea inferioara a antebraţului şi îl trageti către dumneavoastră până când copilul ajunge în poziţie sezând. Menţine-ţi-l astfel cateva clipe, apoi îl lăsaţi încet pe spate, cu atenţie la cap.
Dacă este în formă, întinzându-l pe spate, îl puteţi întoarce pe o parte şi pe cealaltă cu prudenţă, ca şi cum aţi pregăti o ruladă. J Dacă aveţi un balon mare de plastic, lăsaţi-l să detecteze forma acestuia aşezându-i-l pe spate. Mişcând uşor balonul, cel mic va experimenta noi senzaţii şi va întări musculatura abdominală şi dorsală, concentrându-se să păstreze echilibrul necesar menţinerii balonului. Baloane dintr-un plastic mai rezistent pot fi umplute cu orez, ulterior umflate, şi folosite pe post de minge pentru bebeluşul care va fi încântat de mişcare şi sunet. După baie, puteţi face câteva mişcări de flexie – extensie ale picioarelor sugarului, care îi vor întări musculatura abdominală.
La 6 – 7 luni, bebeluşul începe să stea în şezut. Este o poziţie din care poate urmări mişcările. Faceţi gesturi simple, pe care le poate copia, căci adoră să imite!
O lună mai târziu, este capabil să se caţere, să se rostogolească de pe spate pe burtă… Corpul dumneavoastră poate funcţiona pe post de obstacol, folosiţi picioarele pentru a-i opune uşoare rezistenţe, pe care să le depăşească pentru a recupera jucăria preferată, aşezată alături de dumneavoastră.
Între 10 şi 12 luni începe aventura mersului. Îi place să se caţere? Aşezaţi un vraf de perne pe care se va putea cocoţa. Dacă aveţi diverse resturi de bucăţi de material, puteţi improviza un traseu prin decuparea unor mici pătrate de diverse texturi. Cu picioarele goale, ţinându-l de mâini, ghidaţi-l pentru a merge pe aceste dale. Pentru întărirea musculaturii boltei şi a gambei se va efectua un exerciţiu ce alternează mersul pe vârfuri şi pe talpă. Faţă în faţă cu cel mic, îi prindeţi ambele mîini şi le ridicaţi de-a lungul capului, susţinându-l. Copilul va păşi întâi pe vârfuri, apoi pe toată talpa în timp ce dumneavoastră vă deplasaţi în spate. Pentru gleznă pot fi făcute câteva mişcări uşoare de rotaţie.
Indiferent de vârstă, jocul de-a v-aţi ascunselea este ideal pentru motricitate.
Nu neglijaţi muzica! Cel mic o adoră. Încurajaţi-l să-şi mişte corpul!
Există posibilitatea de a practica mişcare organizată în cadrul unor grădiniţe încă de la 2 ani, kinetoterapeutul poate să-l ajute pe cel mic prin masaje şi gimnastică medicală, corectând anumite deficienţe sau pur şi simplu destinzând muşchii celui mic, înotul şi hidroterapia sunt la randul lor sănătoase şi relaxante.
