Greutatea in sarcina
Timp de 9 luni, alimentaţia femeii însărcinate asigură creşterea şi buna dezvoltare a bebeluşului. Nu este vorba de a mânca cât pentru doi, ci de a mânca de două ori mai bine, graviditatea fiind şi o ocazie de a ne reîntoarce la bunele obişnuinţe alimentare. O alimentaţie echilibrată permite în mod normal acoperirea nevoilor energetice ale unei sarcini.
Aportul nutriţional recomandat variază în funcţie de gradul activităţilor fizice ale mamei, dar se situează în jurul a 2 000 kcal/ zi în primul trimestru şi 2 200 kcal/ zi pe perioada următoarelor 2 trimestre (15 – 20 % proteine, 30 % lipide, 55 % glucide). Un consum de mai puţin de 1 600 kcal/ zi poate compromite creşterea fătului. Este recomandat ca femeia gravidă să-şi supravegheze şi să-şi diversifice alimentaţia. Aceasta trebuie să fie sănătoasă şi echilibrată, pentru a evita carenţele fetusului şi ale viitoarei mame. Sunt indicate alimentele cu valoare proteică de provenienţă vegetală şi contraindicate grăsimile, produsele de patiserie, dulciurile. Excesele precum cele de ceai şi cafea trebuie evitate. Nu se vor sări mesele şi nu se va ronţăi între mese. Se vor lua 4 -5 mese echilibrate, zilnic, micul dejun va fi bogat, hrana va fi mestecată bine şi se va mânca lent.
Femeia însărcinată ar trebui să consume în fiecare zi 4 produse lactate (1000 mg de calciu), 5 fructe sau legume, 2 porţii de proteine şi să se hidrateze corespunzător. Apa este esenţială pentru evitarea infecţiilor urinare şi a constipaţiei. Este indicată creşterea consumului anumitor nutrienţi esenţiali pentru dezvoltarea fătului, carenţele alimentare identificate putând cere un aport de calciu, vitamina D, fier etc.
Suplimentele alimentare cuprind mai ales vitamine, săruri minerale sau anti-oxidanţi. Nu sunt recomandate femeilor gravide, fiind de multe ori inutile şi chiar riscante. Medicul ar trebui să fie cel care indică un aport suplimentar de vitamine sau minerale, atunci când starea de sănătate a viitoarei mame o impune. Vitamina A, de exemplu, poate provoca malformaţii ale fătului.
Acidul folic permite diminuarea riscurilor malformaţiilor neurologice. O carenţă de acid folic poate provoca probleme ale închiderii tubului neuronal al fetusului. Femeile însărcinate cu gemeni sau cele care au avut mai multe sarcini apropiate sunt mult mai expuse. În baza indicaţiilor autorităţilor de sănătate se recomandă începerea administrării de acid folic înaintea concepţiei.
Deşi luarea în greutate recomandată este de 11 kg, unul pe lună, plus câte unul pentru fiecare din ultimele două luni, aceasta trebuie să fie adaptată morfologiei femeii înainte de a rămâne gravidă.
În cursul primului trimestru, creşterea greutăţii este mică, aproape nulă şi poate trece neobservată. Se poate întâmpla chiar ca mama să piardă din greutate dacă suferă de greţuri, care îi pot tăia apetitul. Va mânca mai puţin, corpul în trensformare va utiliza mai multă energie, deci va slabi puţin. Odată cu începutul celui de-al doilea semestru, greţurile dispar, iar redobândirea apetitului poate declanşa efectul advers, al insaţiabilităţii cauzată de pofte. Viitoarea mamă trebuie să consulte medicul în cazul în care nu ia în greutate corespunzător sau dacă pierde după primul trimestru. Supravegherea personală presupune cântărirea de cel puţin două ori pe lună, dimineaţa, pe stomacul gol şi mereu pe acelaşi cântar.
O femeie cu un indice al mesei corporale (IMC = kg / m la pătrat) cuprins între 18,5 şi 25 înainte de sarcină are toate şansele de a naşte un copil cu greutate normală.
Pentru femeile cu o corpolenţă normală, media creşterii în greutate se situează în jurul a 12 kg. Femeile însărcinate cu gemeni o depăşesc cu 3 – 4 kg în medie. Creşterea greutăţii depinde de morfologia, talia şi greutatea obişnuită şi se pare că este resimţită mai tare de femeile slabe şi mai puţin de către cele mai robuste.
Gravida nu va decide niciodată singură să înceapă un regim, orice regim este contraindicat în timpul sarcinii, în afara celor prescrise de medic, cum este cazul celui determinat de un diabet gestaţional. Prudenţă se impune şi atunci când sarcina a survenit la 1 an de la o alta, dacă a fost ţinut un regim strict în săptămânile anterioare debutului sarcinii, dacă viitoarea mamă este supraponderală sau prea slabă.
La debutul sarcinii, în jur de 33 % din calorii sunt necesare formării placentei şi creşterii volumului sânilor şi uterului, toate aceste transformări atrăgând o creştere considerabilă a masei corporale. La sfârşitul unei sarcini fără probleme, copilul cântăreşte în medie 3 kg (variaţiile situându-se între 2, 5 şi 4 kg). Lichidul amniotic ajunge la 1000 g, placenta la 500 – 600, la care se adaugă modificările hormonale: mărirea sânilor (650 – 1000 g), mărirea uterului (~ 1000g), creşterea volumului sângelui (1700 g), creşterea volumului fluidelor (1700 g). În plus, oraganismul gravidei stochează o cantitate considerabilă de proteine şi grăsimi (1 800 – 3 100), făcându-şi instinctiv rezerve pentru situaţii extreme, în care fătul s-ar putea găsi fără aportul necesar de substanţe nutritive, şi pregătindu-se pentru perioada solicitantă de alăptare.
Revenirea la silueta anterioară sarcinii necesită în general un an, atât cât i-a luat organismului pentru a acumula kilogramele în plus. Alăptarea ajută şi ea la pierderea grăsimii acumulate în timpul sarcinii, sporind consumul de calorii.
