Imbracamintea si incaltamintea copilului mic
Momentul ales pentru alcătuirea „garderobei” nou-născutului diferă; dacă unii părinţi aleg totul înainte de naşterea copilului, alţii, superstiţioşi, aşteaptă venirea pe lume a celui mic. În ambele cazuri alegerea trusoului este încărcată de afectivitate.
În primele luni de viaţă copilul creşte şi ia în greutate foarte repede. Înălţimea şi greutatea se modifică atât de rapid, încât producătorii vestimentaţiei pentru sugari împart primele şase luni de viaţă în două categorii de mărime: de la naştere la trei luni şi de la trei la şase luni. Prin urmare, copilul va avea nevoie de puţină îmbrăcăminte de talia întâi, pe care o va purta o scurtă perioadă. Este recomandat ca atunci când achiziţionaţi îmbrăcăminte pentru cel mic să specificaţi vârsta şi dimensiunile, pentru că mărimile pot varia în funcţie de marca vestimentară. În general există haine de talia I (până la şase luni), de talia a II-a (până la un an) şi de talia a III-a (până la doi ani); rochiile, paltoanele au măsuri marcate, de obicei, în centimetri: 35, pentru şase luni; 40, pentru un an; 45 pentru doi ani. Garderoba obligatorie până la şase luni ar trebui să cuprindă: scutece, body-uri (cămăşuţă – pantalon încheiată între picioare, cu capse) pieptăraşe de bumbac şi de lână, jachete de lână cu mâneca reglan pentru a se îmbrăca uşor peste celelalte haine, botoşei sau ciorapi, pantalonaşi de bumbac sau lână, broscărei (costum – pantalon dintr-o singură bucată, cu botoşei cu tot), pijamale, opţional rochii sau salopete şi halat de baie cu glugă.
Prima condiţie a îmbrăcămintei va fi să nu stânjenească mişcările. La copil, nevoia de mişcări este foarte mare; când nu doarme, se mişcă tot timpul. Acest lucru este foarte important pentru dezvoltarea muşchilor săi, a oaselor şi a sistemului nervos. Deci orice îmbrăcăminte care îngrădeşte mişcările copilului e dăunătoare. Copilul iubeşte hainele confortabile, care îl fac să se simtă în largul lui şi se îmbracă uşor. Sub niciun motiv nu-i puneţi hainele trăgându-i-le pe cap: nou-născuţii nu suportă aşa ceva! De asemenea, hainele comode, care permit accesul rapid în zona scutecului, sunt practice până când copilul învaţă să facă la oliţă. Nu uitaţi că lucrurile pe care copilul le consumă şi cu care se joacă vor lăsa în mod inevitabil urme pe haine. Îmbrăcămintea simplă, uşor de spălat este mult mai potrivită decât compleurile pretenţioase.
Îmbrăcămintea recomandată este cea din bumbac, mai ales pentru lenjeria cu care pielea celui mic, extrem de sensibilă, vine în contact. Epiderma delicată a nou-născutului nu suportă textilele sintetice. Acrilul, tergalul, poliesterul pot provoca iritări, urticarie, mai ales vara. Alergia nu e o chestiune de vârstă; dacă un copil nu a suportat aceste ţesături la şase luni, nu le va suporta nici peste un an. În plus, aceste materiale nu sunt călduroase ca lâna.
Lenjeria copilului are nevoie de o atenţie specială. Sensibil la infecţii, tot ceea ce îl înconjoară trebuie să fie curat. Rufele murdare se strâng într-un coş cu capac. Nu vor fi păstrate în cameră, spre a evita mirosul neplăcut. Dacă e posibil, e bine ca ele să fie clătite cu apă rece şi uscate imediat, apoi puse în coş. Lenjeria se spală la un interval cât mai scurt după murdărire şi, în măsura în care e posibil, se recomandă fierberea. Limpezirea este foarte importantă pentru a evita iritarea pielii.
Copilul trebuie îmbrăcat în aşa fel ca să fie apărat de frig, totuşi nu atât de gros ca să transpire. Îmbrăcămintea umedă de la transpiraţie favorizează răceala şi poate provoca erupţii. Îmbrăcămintea strâmtă, care încetineşte circulaţia sângelui provoacă şi ea răceli. În plus, îmbrăcămintea cu şireturi legate în jurul gâtului sau cu ace de siguranţă este periculoasă. Copilul se răsuceşte, trage de îmbrăcăminte şi se poate ştrangula. Un elastic prea strâns şi plasat prea sus comprimă toracele şi îngreunează respiraţia celui mic. Bretelele sunt mult mai practice decât elasticele pe talie, atât la fuste, cât şi la pantaloni.
Copilul mic este dezarmat împotriva frigului şi a căldurii. Corpul adultului se adaptează cu uşurinţă la schimbările termice. Frisoanele, modalitate prin care corpul se reîncălzeşte, nu constituie un reflex şi pentru sugar. Când nouă, adulţilor, ne este frig, temperatura rămâne stabilă pentru că avem un sistem de reglare termică, un termostat atât de perfecţionat, încât variaţiile bruşte de temperatură nu sunt resimţite violent, nu afectează temperatura internă. Termostatul nou-născutului însă nu este bine reglat: corpul său preia variaţiile de temperatură exterioară. Suprafaţa pielii sugarului, în raport cu greutatea sa, este de trei ori mai mare decât a noastră. Prin urmare, el este de trei ori mai mult decât noi expus la frig şi la căldură. În plus, sugarul are puţină grăsime sub piele, grăsime care joacă un important rol izolant. Căldura trebuie însă bine monitorizată, căci îl poate deshidrata pe copil. Rezervele de apă sunt preţioase pentru sugar, întrucât acesta are nevoie, în raport şi proporţional cu noi, de o cantitate mai mare de apă: 10 până la 15 % din greutatea lui, faţă de 2 până la 4 % la adult. Având în vedere că alimentaţia lui este exclusiv lichidă, cel mai mic deficit de apă poate avea consecinţe dramatice.
Important este ca burta şi spatele să nu fie nicodată goale, de aceea se recomandă ca pieptăraşele, cămăşile, bluzele şi puloverele să fie ceva mai lungi. Capul copilului mic nu are încă oasele complet unite, iar pielea sa este acoperită cu păr puţin. Din această cauză el trebuie apărat, mai ales când temperatura e scăzută. Capul se va acoperi cu scufiţă de pânză, pălărioară de pânză sau de paie (vara), bonetă de lână (iarna). Gâtul, bogat în artere şi vene, cere o îmbrăcăminte care să nu fie prea strânsă, fără şireturi, elastice. Când vremea e caldă, gâtul va fi lăsat descoperit şi apărat doar de guleraş. Picioarele copilului mic sunt reci în comparaţie cu restul corpului. Îmbrăcămintea trebuie să le apere de frig, dar să şi absoarbă transpiraţia. Până la 8 – 9 luni picioruşele se acoperă cu pijama cu papuc, peste care se încalţă botoşei de lână sau bumbac. Mâinile pot fi apărate de frig prin folosirea cămăsuţei de finet cu mânecile cusute la capăt.
Încălţămintea exercită o mare atracţie asupra copiilor mici. Ei o încalţă şi o descalţă cu plăcere. Mai târziu, asociază încălţămintei oamenii cărora aceasta îi aparţine şi încearcă o mare bucurie să intre în „rolul” acestora. La început, încălţatul se face totuşi greu. Copiii îşi strâng degetele în direcţia tălpii, în loc să le întindă în încălţăminte. Pentru început, la introducerea piciorului, încălţămintea va fi desfăcută la maxim. Rolul acesteia nu este de a învăţa mersul. Piciorul se dezvoltă cel mai bine când copilul umblă desculţ, în ciorapi sau tălpici, al căror unic rol este cel de protecţie împotriva frigului. Este bine ca talpa piciorului să fie în permanenţă în contact tactil cu suprafaţa pe care calcă. Contactul direct cu solul este bun pentru copil, atât pentru a-şi cunoaşte corpul, cât şi pentru a-şi controla echilibrul. Încălţămintea răsfaţă piciorul şi îl face pasiv. Platfusul este normal în perioada copilăriei mici, căci curbura tălpii se dezvoltă începând cu al 5-lea an de viaţă, ca rezultat al confruntării ce a avut loc cu forţa gravitaţională. Piciorul îşi dezvoltă forma şi funcţia sănătoasă nu cu ajutorul încălţămintei, ci prin propria-i activitate.
Din punctul de vedere al materialului, cea mai sănătoasă este încălţămintea din piele, necăptuşită şi cu călcâi jos. Căptuşeala sintetică sau din blană nu e călduroasă precum şosetele din lână. În cazul căptuşelilor sintetice, picioarele nu pot elimina umezeala, astfel încat apare tendinţa spre transpiraţie abundentă sau formarea ciupercilor.
Încălţămintea trebuie aleasă conform cu măsura piciorului, lungimea sa interioară trebuie să depăşească numai cu un centimetru vârful degetului gros atunci când copilul stă în picioare. Este de preferat să-i alegeţi încălţăminte cu botul larg şi rotund, pentru a-i lăsa degetele să se mişte liber. Evitaţi să-l faceţi să poarte încălţămintea unui frate sau a unei surori mai mari; posesorul precedent al articolului i-a dat o anume formă, care se poate să nu se potrivească celui mic.
